Symi

Simy

Symi - Σύμη

Arida şi stancoasa Insulă Symi a prosperat din pescuitul bureţilor şi de pe urma şantierului naval, care lansa odată la apă 500 de vase pe an. In sec. XVII, se situa pe locul trei în rândul celor mai bogate insule din Dodecanez, dar ocupaţia italiană (1912), inventarea bureţilor sintetici şi forţa aburului au pus capăt acestei perioade înfloritoare. Populaţia insulei a scăzut de la 23 000 la 6 000 de locuitori în al Doilea Război Mondial, iar vilele au căzut în ruină.

Imaginea de mai sus este din www.ikimap.com.

Are 66 km² și este situată în estul Dodecaneselor.

Oraşul Symi sete capitala insulei. Zona portuară, Gialos, este una dintre cele mai frumoase din Grecia, înconjurata de case în stil neoclasic şi biserici ornamentate, construite pe colină. Gialos este adesea un furnicar de turişti, mai ales la prânz şi după-amiaza devreme. Un turn cu ceas (1884) se inalţa în partea vestică a portului, unde acostează feriboturile; dincolo de acesta se întind golful şi plaja de prundiş Nos. Alături de clădirea primăriei se află Muzeul Maritim. Gialos este legat de oraşul de sus, Chorio, printr-o şosea şi un şir de 375 de trepte de marmură. Chorio este un labirint de alei şi case deosebite, adesea cu interioare tradiţionale. Biserica Agîos Georgios, de la sfârşitul sec. XIX, are un mozaic neobişnuit, cu două sirene fioroase, care, în folclorul elen, provoacă furtunile ce scufundă navele. Muzeul Symi, din Chorio, are o colecţie mică, dar interesantă de costume şi obiecte tradiţionale, plus careva piese din perioada elenistică. Dincolo de muzeu se află un castru bizantin acum în ruină şi ziduri medievale. Biserica Megali Panagia, bijuteria castrului, deţine o icoană postbizantină a Judecății de Apoi, picată, la sfârșitil sec. XVI, de Georgios Klontzas.

Drumul de la Gialos spre Chorio străbate colina Noulia, numită şi Pontikokastro. Pe colină se află rămăşiţele a 20 de mori de vânt şi un monument funerar antic, despre care se crede că a fost construit de spartani, în 412-411 î.Hr.

Principalul punct de interes al insulei este Moni Taxiarchi Michail Panormiti, din Golful Panormitis, loc de pelerinaj pentru marinarii greci de pretutindeni. Clădirile sale albe, construite între sec. XVIII-XX, urmează linia ţărmului. Portul în formă de potcoavă este dominat de clopotniţa în stil baroc-parodiat, o copie din 1905 a celei aparţinând bisericii Agia Foteini din Izmir, Turcia.

Mânăstirea este celebră pentru icoana arhanghelului Mihail, patronul insulei şi al marinarilor. Deşi a fost mutată la Gialos, icoana a revenit, în mod misterios, la Panormitis şi astfel mânăstirea a fost fondată aici. Katholikon-ul cu o singură navă a fost clădit în 1783, pe ruinele unei capele bizantine dedicate aceluiaşi sfânt.

Conform tradiţiei, dacă cereţi Sf. Mihail o favoare, trebuie să-i daţi ceva în schimb. De aceea, interiorul este plin de cele mai diverse ofrande - tamdta - din partea pelerinilor, inclusiv miniambarcaţiuni din aur şi argint.