Nisyros

Nísyros - Νίσυρος

Micul vulcan din Dodecaneze.

Imaginea de mai sus este din en.wikipedia.org/wiki/Nisyros.

Are 20 km² și este situată în centrul Dodecaneselor.

Aproape circulară, Insula Nísyros se află pe o linie vulcanică imaginară ce trece prin Aígifra, Poros, Milos şi Santorini. În 1422, în urma unei erupţii violente, vârful înalt de 1400 m a explodat, lăsând în urmă o căldare uriaşă. Solul vulcanic este foarte fertil, fauna şi flora de aici fiind bogate şi, în unele aspecte, unice.

Legendele susţin că Nísyros s-a format atunci când, înfuriat, Poseidon a aruncat o bucată din Insula Kos spre gigantul Polyvotis, care a fost prins dedesubt, spumegând şi fumegând. In Antichitate, insula era renumită pentru pietrele sale de moară, numite şi "stâncile din Nisyros". Azi, principala sa sursă de venit este piatra ponce, extrasă de pe insuliţa Gyali, din nord.

Vasele acostează la Mandráki, capitala cu taverne pe chei, agenţii de bilete şi autobuze ce duc turiştii spre vulcan. Casele înguste, cu două etaje, au balcoane din lemn pictate în culori vii, la care atârnă adesea şiruri de ceapă şi roşii puse la uscat. Un labirint de străduţe converge la Plateía Iróon, unde se află un memorial al războiului. Alte străzi duc spre sud, în partea opusă mării, trec pe lângă kipos (livadă publică) şi ajung în piaţa principală, Plateía Ilikiomenon.

Noaptea, zona este plină de agitaţie: magazinele aidoma caselor sunt deschise, având firme pictate tradiţional cu imagini ale produselor vândute. Aleile devin mai înguste şi mai cotite, pe măsură ce se apropie de cartierul medieval Chora. În zona Langadi, din apropiere, balcoanele caselor ele pe cele două trotuare aproape că se ating.

Principalele puncte de interes în Mandráki sunt castrul din sec. XIV şi mănăstirea. Primul a fost castelul cavalerilor ioaniţi, construit în 1325 aproape de culmea falezei. Mânăstirea, Panagía Spilianís, este situată în interiorul castrului şi datează de la 1600. Înăuntru, un iconostas sculptat susţine o icoană a Fecioarei cu Pruncul în stil rusesc, înconjurată de ofrande din aur şi argint. Faima bisericii a crescut atunci când sarazinii n-au izbutit să găsească tezaurul de argint ascuns în lucrătura icoanelor bizantine. Biblioteca bisericii conţine ediţii rare şi obiecte ecleziastice de preţ.

Dincolo de Mandráki se află Palaiókastro, acropola anticului Nísyros, veche de 2600 de ani. Ruinele includ zidurile ciclopice construite din coloane dorice şi din blocuri masive tăiate din roca vulcanică. Vizitele la vulcan nu trebuie să ocolească pitorescul sat Nikiá, în a cărui piaţă se află mozaicul choklakia, şi abandonatul Emporeios, aflat pe buza craterului.

Fumegând şi mirosind a ouă stricate, centrul Insulei Nísyros este o căldare vulcanică semiactivă - un crater format prin implozia unui munte. Erupţia de acum circa 24 000 de ani a fost însoţită de o revărsare de piatră ponce, ce a format o pătură groasă de 100 m. Iniţial, căldarea avea 3 km în diametru; azi, în interiorul său se găsesc cratere şi cinci conuri vulcanice, formate în ultimele mii de ani. Printre ele este şi Profitis Ilias, cel mai mare din Europa. Erupţiile din 1873 au dus la apariţia unor conuri de cenuşă înalte de 100 m.

Uriaşa căldare conţine mai multe minicratere pline cu apă. Cel mai mare este Stefanos, încă activ, cu izvoare fierbinţi şi vulcani noroioşi, fumegânzi. Mirosul de sulf este omniprezent, ca şi cristalele de sulf pur pe care geologii amatori se grăbesc să le culeagă.