Kos

Kos

Kos - Λειψοί

A doua insulă ca mărime din Dodecanez, Kos are climă plăcută şi sol fertil, renumit pentru lăptucile sale. Insula a fost locuită încă din anul 3000 î. Hr., învăţăturile lui Hipocrat mărind prestigiul locului.

Imaginea de mai sus este din en.wikipedia.org/wiki/Kos, unde se găsește și o prezentare bogată a insulei.

Are 20 km² și este situată în centrul Dodecaneselor.

În sec. IV î.Hr., Kos era deja o putere comercială, dar a decăzut după cucerirea romană, în 130 î.Hr. Ioaniţii au condus insula din 1315, iar turcii au stăpânit-o între 1522-1912. Au urmat apoi ocupaţiile italiană şi germană. S-a unit cu Grecia în 1948.

Dominat de Castelul Cavalerilor, vechiul Kos a fost distrus de cutremurul din 1933, când au ieşit la iveală numeroase ruine, restaurate apoi de italieni. Portul e plin de iahturi şi bărci de agrement, iar cafenelele se înşiră pe chei. Noaptea, în sezon, mulţimea forfoteşte pe străzi, printre palmieri, pini şi prin grădini de iasomie. Vechiul şi modernul coexistă armonios: Nafklirou, „strada barurilor", mărgineşte agora, iluminată noaptea de lasere şi lumini stroboscopice.

Se spune că platanul lui Hipocrat, aflat în Plateia Platanou, a fost plantat chiar de el, cu 2400 de ani în urmă. In ciuda diametrului său de 14 m, copacul are doar vârsta de 560 de ani şi este, probabil, un urmaş al primului. Fântâna din apropiere a fost construită de guvernatorul turc Hagi Hassan, în 1792, pentru moscheea de la Loggia. Apa izvorăşte într-un sarcofag antic din marmură.

Castelul Cavalerilor. Pe poarta castelului din sec. XVI se văd încă garguie şi blazonul lui Fernandez de Heredia, Mare Maestru între 1376-1396. Clădirile din interior au fost construite între 1450-1478 din piatră şi marmură, inclusiv cu blocuri din vechiul Asklepeion. Fortăreaţa era un important punct de apărare al Cavalerilor de Rodos împotriva atacurilor otomane, meterezele oferind şi azi privelişti superbe.

Agora. Aici se află numeroase vestigii, de la oraşul elenistic iniţial, la clădiri bizantine. Vestigiile antice, peste care au construit cavalerii ioaniţi, au fost descoperite în urma cutremurului din 1933. Printre cele mai importante sunt porticul din sec. III î.Hr. Kamara tou Forou (Arcada Forumului), templul lui Heracle, din acelaşi secol, mozaicurile cu imaginile lui Orfeu şi Heracle şi ruinele templului Afroditei Pandemos. Odată cu agora romană a fost descoperită şi o bazilică creştină din sec. V.

Muzeul de Arheologie. Muzeul deţine o colecţie excelentă de piese elenistice şi romane, printre care o statuie din marmură a lui Hipocrat, din sec. IV î.Hr. Sala principală expune un mozaic din sec. III d.Hr. al lui Asklepios, înconjurat de statui din sec. II reprezentându-l pe Dionysos împreună cu Pan şi cu un satir. Aripa de est prezintă statui romane şi obiecte din perioada elenistică, iar aripa vestică expune statui uriaşe mai recente.

Ruinele Romane. Cea mai impresionantă dintre ruine este Casa Romana, construită în stil pompeian, cu 26 de încăperi şi trei bazine, înconjurate de curţi interioare umbrite, mărginite de coloane ionice şi corintice. Pot fi, de asemenea, văzute mozaicuri cu delfini, lei şi leoparzi. Camera de zi are zidurile decorate cu marmură, iar câteva încăperi sunt zugrăvite. Sub nivelul solului sunt băile termale şi o parte din drumul roman, plin cu capiteluri antice şi diverse fragmente din perioada elenistică. Dincolo de acesta, la capătul unei alei mărginite de chiparoşi, se află vechiul odeon, teatrul antic cu bănci de marmură - locuri de clasa întâi - şi blocuri de calcar pentru plebei. Săpăturile din partea de vest au relevat un amestec de perioade istorice: ruine miceniene, un mormânt din perioada geometrică şi case romane cu mozaicuri delicate. Impresionantă este sala de sport, sau xysto, având 17 coloane dorice restaurate.

Pe insula Kos, supranumită "Grădina plutitoare", se află numeroase situri arheologice, ruine și elenistice şi romane, castele bizantine şi veneţiene. Majoritatea vizitatorilor vin însă aici pentru plajele nisipoase. Cele de pe ţărmul sud-vestic sunt printre cele mai bune din Dodecanez, iar golfurile din nord-vest sunt bune pentru sporturi nautice. Zonele din interior ilustrează încă perfect modul de viaţă tradiţional din Kos.

Satele Asfendiou. Zia, Asomatos, Lagoudi, Evangelistria şi Agios Dimitrios formează un mănunchi de cătune pe pantele împădurite ale Muntelui Dikaios. Aceste sate de munte şi-au păstrat caracterul tradiţional, având case văruite şi biserici bizantine pitoreşti. Aflat Ia cea mai mare înălţime, Zia a devenit simbolul satului tradiţional elen, cel puţin pentru organizatorii numeroaselor excursii în zonă. Dacă sunteţi mai aventuros, o puteţi lua pe cărarea foarte accidentată de la Asklepeion spre Zia, prin Asomatos. Satul cel mai de jos, Lagoudi, este mai puţin vizitat de turişti; de aici un drum duce la Palaio Pyli.

Tigkaki. Staţiunile Tigkaki şi Marmari, din apropiere, au plaje albe, nisipoase, ideale pentru windsurfing şi pentru alte sporturi nautice. De la Tigkaki puteţi ajunge cu o ambarcaţiune la Insula Pserimos. Săriturile Alykes din apropiere sunt perfecte pentru observarea păsărilor. Printre numeroasele specii acvatice de aici se află culicul şi piciorongul cu aripi negre.

Palaio Pyli. Oraş bizantin părăsit, Palaio Pyli, este cocoţat pe vârful unei stânci, la 4 km deasupra satului Pyli, zidurile castelului său, azi în ruine, fiind construite direct în roca muntelui. Aici, Fericitul Christodoulos a ridicat în sec. XI biserica Ypapandis (Intrarea lui Isus în Templu), înainte de a se retrage în Patmos. În Pyli se află mormântul clasic, tholos, al eroului mitic Charmylos, cu 12 cripte subterane, peste care se înalţă azi biserica Stavros.

Kardamaina. Pe vremuri, un liniştit sat pescăresc renumit pentru ceramica sa, Kardamaina este azi cea mai mare staţiune a insulei, frecventată îndeosebi de turişti britanici şi scandinavi. Deşi are kilometri de plaje aurii aglomerate şi o viaţă de noapte agitată, spre sud este mai liniştită. Aici puteţi vedea o biserică bizantină şi ruinele unui teatru elenistic.

Antimacheia. Satul Antimacheia este dominat de un castel veneţian şi de morile sale. Castelul, situat lângă aeroport, a fost construit de Cavalerii de Rodos ca închisoare in sec. XIV, fiind frecvent bombardat de piraţi. Meterezele sale crenelate şi turnul de veghe străjuiesc azi o bază a armatei şi oferă privelişti pitoreşti spre Kardamaina. Pe poarta interioară se zăreşte încă blazonul Marelui Maestru Pierre d'Aubusson (1476-1503), iar în interior se află două mici capele.

Drumul care merge spre nord de la Antimacheia duce la încântătorul port Mastichari. Aici sunt numeroase taverne pescăreşti şi o plajă lungă de nisip, cu dune, în extremitatea vestică. Pe drumul spre acestea pot fi remarcate ruinele unei bazilici creştine timpurii cu mozaicuri delicate.

Kamari este un bun punct de pornire în explorarea ţărmului sud-vestic, unde se află cele mai bune plaje din insulă. Cea mai apreciată este Paradise, cu nisip fin, alb, la care se ajunge pe cărări abrupte de la drumul principal. Mergând pe plaja Kamari, puteţi ajunge la bazilica creştină din sec. V, Agios Stefanos, cu coloane ionice şi mozaicuri.

Kefalos. La nord de Kamari pe aceeaşi peninsulă muntoasă, este renumit pentru cimbrul, mierea şi brânzeturile sale. Aici puteţi vedea ruinele Castelului Cavalerilor despre care se spunea că ar fi bârlogul unui balaur. Legenda susţine că fiica lui Hipocrat a fost transformată în balaur de Artemis şi aşteaptă încă sărutul unui cavaler pentru a-şi redobândi înfăţişarea. Mai sus de Kefalos se află moara de vânt Papavasilis şi, în apropiere, la Palatia, ruinele Astypalaia, locul în care s-a născut Hipocrat. Grota Aspri Petra ascunde şi ea câteva ruine. Drumul spre Moni Agiou Ioanni, la 6 km sud de Kefalos, parcurge un peisaj spectaculos, o cărare ducând spre plaja Agios Ioannis Theologos.